Newsletter II/2015 „Formare profesională pentru cei ce scriu pentru teatru”
SITUAȚIA autorilor dramatici în Turcia
Teatre din Turcia
Teatre independente
Există aproximativ 50 de mici grupuri de teatru de lucru la Istanbul și numai 7-8 dintre ele au propriile lor spatii. Grupuri mici de teatru sunt, de obicei 50 de camere și nu au un plan de acțiune de colaborare în ceea ce privește alegerile artistice și noi modalități de a construi relații cu publicul. Ei nu fac turneu, asa ca publicul lor este limitat cu oameni care pot vizita Beyoglu. Publicul acestor teatre particulare este de aproximativ 1000 de oameni în total, oricum. Prin urmare, factorii de decizie de teatru vorbesc unul cu altul și o foarte mică parte a societății. În plus, nu a fost subvenționat de guvern, de vânzare de bilete s-ar putea sfârși prin a fi una dintre principalele preocupări în timp ce decide cu privire la repertoriul. Pentru un tată de familie de clasă de mijloc (care decide pentru familia de obicei), pentru a merge la un meci de fotbal este mult mai relaxant si distractiv decât a merge la teatru unde plateste 30 lire de persoana si stau în întuneric și aud despre problemele societății.
Teatre de stat
Politica principal al teatrelor de stat este ca familiile să poată vedea spectacolul. Există, de asemenea, câteva lucrări artistice clasice dar mai ales muzicale turcești de modă veche. Dacă sunteți un regizor, devii ca muncitor de guvern. În plus, guvernul decide tot, ceea ce sa poarte pe scena, ce să spun pe scenă. Prin urmare, teatrul nu este un spațiu liber în teatrele de stat. Acestea costa 5 lire pe bilet, astfel încât acestea sunt mai ușor pentru a obține, dar nu mai plăcut decât TV sau sport.
Educație de la Kadir Has
Profesori de Kadir Has universitate descris filozofia și metodele de formare a actorilor lor.
Dr. Zeynep Günsür funcționează cu două ani, și cu obiceiurile student, zone de confort și tensiuni, de conștientizare a corpului, și de conștientizare a mișcării. Ea încurajează elevii să nu efectueze, sau nu să se simtă ca efectueaza un spectacol. Practic, ea le cere să asculte și să se simtă mai degrabă decât a face ceva.
Ea ii învață pe elevi cu privire la aceste subiecte:
zone de confort și tensiuni, de conștientizare a corpului, de conștientizare a mișcării.
cea mai mare parte se concentreze pe lucrul cu textul.
Stil asiatic și relația acestora cu corpul și dramaturgie
Ritualuri și relația acestora cu performanța
Cerându-le elevilor să creeze propriile lor discutii teoretice despre aceste probleme
Susan Main, născut în SUA, are o abordare diferită în elevii care acționează. Ea ii învață tehnica Linklater, de Eliberarea a vocii in mod Natural, ideea de a elibera de sine și vocea pentru a mări opțiunile unui actor. Ea se conectează vocea și sinele, și fondul cultural, politic și individual. Ea a vorbit despre modul în care vocea cultural și personal schimbat după revoltele și protestele din Gezi Park în primăvara 2013 și modul în care ea a adaugat ca la munca ei. Ea este de a ajuta elevii să găsească propria voce și de a descoperi vocea textului, de asemenea.
Dr. Çetin Sarikartal învață acționează clase cu actori experimentați precum co-profesori, în al doilea, al treilea și al patrulea an. Aceasta adaugă până la viziunea Kadir Has „curriculum: În loc de o abordare unică, mai multe abordări sunt predate elevilor. La sfârșitul anului treilea, formarea acționează este finalizată. În al 3-lea an elevii lucrează pe un spectacol clasic unde pot aplica ceea ce au învățat la activitatea lor. Anul 4 este un an profesionist, elevii lucrează pe proiecte individuale, precum și pe proiecte de grup și lucrează la un spectacol profesionist regizat de un regizor profesionist angajat de școală. Ele pot efectua în anul următor, în școală, dacă acestea ar dori să.
Învățătura școlii și subiect principal Cetin sunt axate pe acționează în impuls, neurostiintele si actorie. Bazat pe Stanislavski și Grotowski un caracter este ceea ce credem noi ca un personaj. În timp ce lucra la un personaj de lucru cu privire la traducere și diferite coduri culturale traducere interfera cu activitatea actorului mult. Deci, este important să se lucreze la ritmul natural al limbii și codurile culturale de la prima clasa a primului an este importantă.
Intalnirea cu dramaturgi turci
Dramaturgi din Turcia a fost invitat să vorbească despre experiența lor ca dramaturg: Mirza Metin, Ayse Bayramoglu, Cem Uslu și Deniz Madanoglu.
Mirza: A fost un actor; a lăsat compania sa și a vrut să facă ceva original. Nu au fost destule texte in limba kurda, de aceea a trebuit să scrie propriile texte. El conceput ateliere și a făcut lecturi pe cont propriu. Prima sa piesa a fost pus în scenă în 1998. El are multe povești cu punctele mici din caietul lui. El folosește o mulțime mitologia kurda. El scrie despre poveștile oamenilor kurzi . Cele mai multe dintre aceste povesti sunt parte din el însuși. Compania sa are un spatiu care a fost construit în 2010. Este o cutie neagră. Se imparte cu alte grupuri de teatru, de asemenea. O dată sau de două ori pe săptămână, ei joaca propriile productii. Ei folosesc subtitrarea pentru că joacă în limba kurdă.
Ayșe: A studiat Administrarea Afacerilor. Apoi a studiat teatru din 2007, apoi a început programul de masterat de la Kadir Has. Lucrează independent. Primele sale piese au fost scrise prin procese de improvizație ale unei companii de teatru. Apoi, ea a inceput sa scrie texte de la zero. „În timp ce eu scriu simt mereu nevoia unei inspirație vizuale puternice.”
Cem: El a scris prima sa piesa în 2003. „Punctul meu de plecare a fost mama mea care sufera, si toate femeile ca ea. Apoi mi-am dat seama când am terminat, a fost o poveste femeie, dar nu mama mea deloc. „După ce a scris o serie de piese pe cont propriu, a scris” Party „, bazat pe improvizații. Ia venit ideea inițială a unui poveste. Apoi, ca un grup, s-au dus în afara orașului și a rămas acolo împreună, improvizând și de muncă timp de 10 zile în timp ce scria. El a spus că nu ar face asta din nou. „Apoi am fi patru dramaturgi, mă, Mirza, Yiğit, Sertdemir și Özen Yula, a mers la Gezi. La prima zi, cineva pe Twitter a spus că o piesă ar fi scris despre evenimentele. M-au sunat și ne-am așezat acolo și a scris această piesă bazată pe patru monologuri. Am repetat timp de 4 zile. Am pus în scenă în Gezi Park în timpul rezistenței. (…) Când am citit ceea ce am scris, am realizat cât de sarcastic și furios eram. Mereu ma surprinde sa ma descoper, prin scris. „
Deniz: A studiat științe politice. După ce a absolvit, ea a început să lucreze ca jurnalist. Apoi, ea a inceput sa scrie emisiuni tv. Munca ei pentru teatru a fost de bucurie și plăcere. „Dacă nu pot termina o piesa în două zile, ma enervez. Prin urmare, nu am un plan sau structura .
Atelier Royal Court
Court Theatre Royal din Londra este renumita pentru accentul in dramaturgie. In fiecare vara RCT invită dramaturgi din toate colturile lumii, după o selecție, pentru a participa la cursul lor internațional. Dramaturgii turci au reflectat asupra RTC. Mirza a participat un astfel de curs, și a adus înapoi unele instrumente pentru a dezvolta punctele sale mici în povești și piese de teatru. Ayșe spune despre un alt dramaturg, care a fost mai critic: Berkun Oya (dramaturg turc binecunoscut) a mers la Royal Court. Înainte de aceasta, el a folosit pentru a avea o imaginație puternică, care a fost oferindu-i o libertate foarte mare de cuvinte. Când te-ai uitat aceste piese, ce-ar vrea să scrie, explică Ayse. Dar când ea a urmărit piesa a scris la Curtea Regală, ea nu-l mai recunosc. Deci, atunci când ea a primit invitația de a merge la RCT, ea a fost speriată despre ce se va întâmpla cu ea. Când într-o zi în timpul procesului una dintre dramaturgi a spus că ea / el a vrut să lucreze la povestiri, liderul curs a spus că ea nu a fost într-adevăr interesat de povestitor. Acesta a fost momentul cand Ayse a iesit din atelier.
Cem asemenea, sa dus la RCT, și a aflat că este mult mai interesat de subiecte decât în povești. De asemenea, el a realizat în atelierele, in care a scrie în sine este o bucurie. El a învățat câteva exerciții practice. În afară de acestea nimeni nu te poate învăța cum se scrie. Deniz, care nu a mers la RCT sau alta forma de scolarizare pentru scris este fericit asa.. Ea crede ca nu există reguli pentru scris. „Pentru tv, da, există reguli și tehnici. Dar asta e motivul pentru care am scris piese de teatru, să respir. Nu vreau sa invat ceva. „
Mirza explică faptul că în educația lor, ei invata mereu despre „calea de vest”, și structura. Ceea ce vede este o cultură vestică bazata în principal în jurul mythos; cultura de est este mai mult despre ethos. „De exemplu, în poveștile de est (în special kurdă) pentru a începe o poveste, cineva trebuie întotdeauna să moară. Deci, eu sunt mai mult interesat în patrimoniul povestitor. Sunt, de asemenea, interesat în mod Povestitor kurdă de a utiliza limbajul, modul în care acestea descriu natura. Vreau să învăț aceste structuri. Eu cred că, chiar dacă vom învăța orice structură nu-l urmeze, doar creează un mecanisme de control „(…)” Eu folosesc un sunet ca o parte importantă a procesului meu scris. Sunetele creează imagini de cuvinte, vom folosi costume minimă și recuzită, acele imagini definesc scena în sine. „
Măiestrie ca o necesitate?
Dramaturgul este dezvoltarea de instrumente și structuri în timpul procesului de scriere. Fiind în proces este o modalitate de măiestrie.
Partenerii au ajuns la trei declarații principale:
Maiestria:
Ceea ce vrei este ca persoana respectivă să scrie cel mai bine povestile .
Propria sa cultură voce. Deschiderea vocea scriitorului.
Diversitatea ca un cadru pentru a pune artiștii pe munca în oglindă, cu atât el / ea poate descrie sau vedea ei / propriile elemente de ei / munca propria voce. Atunci el poate începe să descrie elementele ei / munca sa ceea ce a fost construit pe așa el / ea poate începe să aleagă în aceste elemente, astfel el / ea poate construi instrumente sale.
Unele note cu privire la ceea ce a păstra în minte pentru program de sprijin Scriitorilor:
Putem învăța de la alții diferențe imperfecte.
Toată lumea a fost de acord că sa vedem medii diferite îmbogățește practica dramaturgului și formator. Prin urmare, ar trebui să păstreze aspectul de mobilitate a proiectului.
Dacă suntem cu scopul de a lucra cu scriitori care provin din culturi diferite, de a folosi puterea fiecărei țări ar fi cel mai bun lucru de făcut. Asa ca ar fi un model de care nu ar patrona orice tip de lucrare.
Dramaturgi sunt dispuși să învețe unii de la alții .
Dacă am putea împărtăși „cum lucrez” în loc de numindu-l „acest lucru este cum se face”. Newsletter 02-RO
______________________________
Formare profesională pentru scriitorilor pentru teatru este un proiect Parteneriate LEONARDO DA VINCI. Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorului, iar Comisia nu poate fi responsabilă pentru eventuala utilizare, care pot fi efectuate din informațiile conținute de acestea
LEONARDO DA VINCI.
dramacumi
dramAcum 